Povestea familiei Bertalan se apropie tot mai mult de momentul fericit al mutării într-o casă nouă. Viitoarea lor locuință, aflată în construcție în comunitatea Jucu, a fost izolată termic de o echipă de voluntari care, zi de zi, sunt colegi de muncă în compania clujeană Dennver, o rețea puternică de magazine din domeniul materialelor de construcții și amenajări interioare.
„Merită toate mulțumirile noastre acești voluntari! Sunt foarte pricepuți și foarte de treabă, aș vrea oricând să mai avem parte de așa oameni, cu care să lucrăm la casa noastră. Având un handicap, nu m-aș putea descurca singur sau numai cu familia, iar echipa Dennver a făcut mai mult ca orice echipă cu care am lucrat până acum. Am înaintat foarte mult, e o treabă excelentă și merită tot respectul pentru gestul pe care l-au făcut”, spune Istvan Bertalan.
Fondată atunci când antreprenoriatul din România abia făcea primii săi pași timizi, în 1994, Dennver și-a păstrat viu sufletul de afacere de familie și, de patru ani, este alături de familiile noastre, implicându‑se constant în misiunea organizației de a ajuta cât mai mulți oameni să ajungă „Acasă”. În toți acești patru ani, Tibor Turos este unul dintre angajații care nu a ratat nicio ocazie de a veni pe șantier.
Știm cu toții cât de importantă este munca voluntarilor pentru familiile-partener. Dar cum vezi impactul unei zile de lucru pe șantier pentru voi, colegii veniți aici ca voluntari?
Întotdeauna impactul a fost pozitiv, se nasc aici multe povești și glume de care ne amintim cu plăcere. Oamenii se mai apropie, colegii devin prieteni, iar pentru că apropierea aceasta are la bază un gest nobil, cred că este un sentiment puternic de unitate. În plus, ne amintim împreună ce am făcut acum 2 sau 3 ani și vedem că din pragul unei case la care am lucrat atunci azi zâmbește un copil care locuiește acolo.
Ce ați lucrat astăzi la Jucu?
Am izolat viitoarea casă a unei familii, placând exteriorul cu polistiren: am măsurat, am tăiat la dimensiuni, am lipit cu adeziv, am dat găuri pentru a prinde polistirenul pe structura de lemn. Am învățat multe, de la colegi care se pricep bine, așa că am prins câteva ponturi.
Pentru unii dintre noi, care nu lucrează în vânzări și nu avem treabă direct cu marfa, este o experiență „hands on” [practică] de mare folos. Pentru colegii din vânzări, este din nou o experiență pozitivă: să spunem că un coleg vinde ceva care ține de partea electrică. Vine la Jucu și vede și alte tipuri de materiale, vine și vede munca dintr-o altă perspectivă.
Personal, mă ajută să mai interacționez cu alți meșteri, cu alți colaboratori, cu oameni de aici care știu mai multe decât noi, dar și cu familiile. Sunt lucruri folositoare apoi și la serviciu, dar și în plan personal, iar eu sunt ferm convins că toate astea ne vor ajuta.
Cum a fost să lucrați alături de familia Bertalan, care va locui în această casă?
Am venit ca să ajutăm, să sprijinim misiunea organizației. Experiența este mult mai puternică atunci când lucrezi cot la cot cu oamenii pentru care se ridică această casă. Să lucrezi cu ei transmite un sentiment de credibilitate proiectului per ansamblu și face mult mai personală implicarea ta, atunci când vorbești cu oamenii despre care știi că vor sta acolo. Acești oameni sunt muncitori, au lucrat la casa lor, la casa vecinului, vor mai lucra la altele.
Vorbeam cu colegii mai devreme: eu locuiesc într-un bloc cu nouă persoane și nu reușim să ne strângem cinci să cădem de acord pe un subiect. Aici se construiește o comunitate, sunt deja 7 duplexuri finalizate, adică 14 locuințe pentru 14 familii, formate din oameni care deja s-au ajutat unii pe alții și au lucrat împreună la casele tuturor, adică va fi o comunitate foarte strânsă.
Cum te simți acum, la finalul zilei de lucru?
Se zice că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Personal, plec de la Jucu cu gândul că măcar o dată pe an am făcut ceva ce nu este numai pentru mine, pentru familia mea, ca în tot restul timpului. Plec cu sufletul împăcat că am făcut ceva și pentru alții, am oferit cuiva care avea mare nevoie o mână de ajutor. Sau mai multe mâini, fiindcă sunt mulți colegi alături de mine.
Apropo de colegi – ce se întâmplă de luni, când vă întoarceți la birou?
Când ne întoarcem la birou, o săptămână doar despre asta le povestim colegilor care erau de serviciu și nu au putut să vină. Întotdeauna avem și colegi care nu pot ajunge și atunci facem cu schimbul, le arătăm poze cu ce am lucrat, le publicăm pe internet ca să ne uităm cu toții. Ne apropiem foarte mult prin această experiență. Una din pozele de la construcția din 2014 este afișată în mai multe locuri la noi în sediu, așa că voluntariatul de aici de la Jucu ne rămâne în minte. Și în suflet!
