[Ultima rată] Noua viață a familiei Kun

La 14 ani de când s-a mutat pentru prima dată la ea ACASĂ, Erika Kun este o doamnă mereu zâmbitoare, ai cărei ochi strălucesc când povestește despre familia ei, despre casa ei, despre modul în care i s-a schimbat viața. Aceasta e povestea ei și a familiei: povestea unei vieți intrate pe un făgaș firesc, într-o locuință simplă, decentă și accesibilă ca preț.

Patru oameni. Nouă metri pătrați

Când voluntarii asociației i-au vizitat prima dată, cei patru membri ai familiei Kun locuiau „în chirie la o bunicuță”. Era modul lor de a spune că trăiesc, patru suflete, într-un spațiu de 9 metri pătrați. Fundația de piatră, neizolată, făcea ca în casă să fie frig constant; mucegaiul, igrasia și pereții crăpați sunt câteva din lucrurile menționate de familie în cerere. Chiar și azi, 14 ani mai târziu, e greu să vezi cum, în scrisul de mână al mamei, sunt descrise problemele de sănătate ale copiilor, scurt și la obiect:  „Cel mic – astm bronșic. Copiii au răcit foarte mult”.

Familia încercase , deja, toate variantele. Cu un venit prea mic pentru a visa la credite, aveau cereri depuse la Primărie și ANL. Niciun răspuns, însă.

„Am auzit de ACASĂ printr-o altă familie, ei ne-au încurajat și pe noi să ne înscriem. Noi am avut noroc, că a mers repede, am făcut ore de voluntariat și apoi am fost aleși pentru comunitatea a doua de pe Bulevardul Muncii”, spune Erika, amintindu-și de emoțiile acelei perioade.

Când a văzut pentru prima dată terenul pe care urma să se construiască locuința ei, era un teren viran, plin de gunoaie. „Cum o să se facă ceva aici? – m-am gândit. A fost prima mea reacție, aici era o zonă industrială, cu un munte de gunoaie pe jos”

Și acum?

„Acum? E împodobit cu flori. Bineînțeles că terenul pe care eu îl văzusem în starea inițială a fost apoi curățat, a început șantierul, s-au ridicat casele. Și toată zona s-a dezvoltat foarte mult. Bulevardul Muncii era o periferie, azi e în oraș.” 

Din nou la școală

Erika Kun și-a petrecut viața ajutându-I pe cei din jur. A lucrat ani mulți ca infirmieră în sistemul public de sănătate, iar apoi și-a continuat studiile pentru a se califica ca asistentă. Am întrebat-o dacă timpul pentru studii a venit după mutarea în noua casă.

„Stați să mă gândesc… Așa e, nu am făcut legătura până acum!”

Fața i se luminează, iar zâmbetul trece de masca pe care o purtăm pe tot timpul discuției.

„Sigur, după ce ne-am mutat în noua casă am putut să merg la postliceala sanitară și am devenit asistentă medicală. Sentimentul meu, când m-am mutat acolo cu soțul și copiii, a fost de ușurare! Așa mă simt azi, când trag linia și plătesc ultima rată. Nu a fost ușor, dar ne-am putut permite aceste rate. Dacă stăteam în chirie, era mult mai rău. Trag linia azi și căsuța e a mea”, spune Erika, care lucrează azi la o clinică privată de ginecologie. 

Ce faceți luna viitoare în data de 15, prima după mulți ani când nu mai aveți de plătit o rată pentru locuință?

Începem cu facultățile copiilor!

Familia Kun este una din cele 94 de familii care s-au mutat în prima locuință decentă din viața lor, cu sprijinul voluntarilor și donatorilor asociației PRIMA DATĂ ACASĂ, pe lângă sutele de familii pe care le‑am ajutat să își crească standardele de viață prin intervenții, reabilitări și reparații. Dacă poți, te rugăm să donezi online, într-un minut, pentru a ne ajuta să construim în continuare.

În anul 2020, am aflat cu toții cât de important este avem un loc numit ACASĂ în care să fim în siguranță. O donație unică sau lunară prin site-ul nostru ne ajută să oferim stabilitate și să construim comunități. Îți mulțumim!