Pentru unii, o călătorie Global Village e un eveniment anual plănuit din timp, iar călătoria în sine e cea mai mare provocare: unde vom merge? Ce vom construi? Ce fel de oameni vom întâlni? Dar pentru alte echipe, călătoria e recompensa. Odată ce inițiativa e pornită, cea mai mare provocare pentru echipă e să strângă toate fondurile de care au nevoie pentru a acoperi costul călătoriei. O astfel de echipă s-a format la Barnhill Community High, din Londra, Marea Britanie. În ultima săptămână, ei au venit să construiască alături de noi pe șantierul Habitat din Jucu, iar poveștile care ni le-au spus despre cum au ajuns la Cluj merită spuse mai departe.
Totul a început cu Meehaz Janar, unul din profesorii de la Barnhill Community High. Auzise de Habitat for Humanity prima dată acum 7 ani. În timp ce lucra la o altă școală, un grup de elevi de acolo se organizase pentru o călătorie Global Village în Zambia. Ideea că în timpul unei călătorii GV puteai să faci munca pentru care ai strâns fonduri era una nouă pentru el, dar îl impresionase. La Barnhill Community High, după multă muncă de convingere, se hotărâse că se va forma un grup care să strângă fonduri și să participe în călătoria la filiala noastră din Cluj.
„Copiii sunt criticați pentru că nu știu cum e lumea de afară și un astfel de proiect e o mare oportunitate pentru ei. Mi-a luat trei ani să îi conving pe toți să facem acest proiect, pentru că sunt foarte mulți bani pentru copii să strângă. Toți elevii vin din familii care nu sunt foarte bogate, unii copii au părinți care au fost refugiați, toți au avut partea lor de dificultăți. Așa că, pentru ei, faptul că au reușit să strângă toată suma e o realizare foarte mare și ceva ce va rămâne cu ei pentru mult timp”
Meehaz Janar, voluntar
Le-a luat 11 luni să strângă toată suma de care aveau nevoie, aprox. 26.000 lire sterline. Echipa făcuse evenimente precum să servească cina, o masă de trei feluri, în zilele de pregătire a profesorilor. Au organizat un bal de Crăciun, cu cântăreți și bufet. Au vândut acadele cu mesaje personalizate, au ieșit pe stradă pentru a desena cu henna pe mâinile străinilor interesați. Au organizat și zile tematice cu supereroi pentru copiii mai mici. Dar au avut și provocări de înfruntat. Au trebuit să facă eforturi mai mari să-și facă cauza înțeleasă, pentru că la fel ca ei, mulți din oamenii pe care îi abordau nu auziseră de Habitat for Humanity înainte de această inițiativă.
„Cea mai grea parte era să convingem oamenii că e o cauză în care merită să te implici, pentru că atât de multe organizații nonprofit fac o treabă bună. Cred că oamenii nu erau siguri de locație. Multe organizații se focalizează pe Asia și Africa, iar oamenii uneori cred că nu există sărăcie în România, în Europa”
Meehaz Janar.
Iar elevii au descoperit că trebuie să facă o cu totul altfel de muncă de persuasiune: cu părinții lor și cu ei înșiși. Harmannat Oberoi are 17 ani și e căpitanul echipei. Când a fost selectată pentru proiect și pe post de căpitan, s-a entuziasmat. Dar una din provocările ei a fost să își convingă părinții să îi dea voie să participe în această călătorie.
“Tata n-a vrut să vin în călătoria asta, zicea că poate fi periculos, că nu poți știi cum sunt oamenii aici. Dar i-am zis că va fi o experiență unică, o oportunitate, și dacă nu merg, o să pierd ceva cu adevărat mare. E ceva la care o să mă gândesc în 10 ani: wow, am ajutat la construcția unei case pentru o familie și ei încă locuiesc acolo. Și asta nu-i deloc lucru puțin,” povestește Harmannat.
Perioada îndelungată în care au făcut fundraising i-a descurajat în unele momente.
„N-am vrut să mă las păgubașă, dar erau momente când deveneam foarte frustrați și ne îndoiam dacă chiar se va întâmpla sau nu. Și aproape de final, mai aveam nesiguranța de a nu ști dacă vom veni sau nu în România. Dar nu cred că ne-am dat vreodată bătuți, iar la final tot mai făceam evenimente, strângeam fonduri și oamenii ne spuneau: ‘o, v-ați întors’. Dar odată ce am ajuns la Cluj, mi-am dat seama că totul a meritat. Toată munca, toate fondurile care le-am strâns, că uneori a fost greu și eram frustrați, toate astea au meritat să fie făcute, să ajungem aici”, povestește Anmol Ladva, un alt membru al echipei, despre experiența ei.
Felul în care au lucrat împreună și au găsit perseverența de a continua unul în celălalt i-a ajutat pe toți. Un exemplu iese în evidență prin Mikesh Tailor. Profesorul lui îl descrie ca o inspirație pentru întreaga echipă. „Are hemiplegie pe partea dreaptă, dar nu s-a plâns o dată de-a lungul călătoriei, a muncit la fel de mult ca toți ceilalți. E un exemplu care ne arată că oricare ți-ar fi limitările fizice, poți să faci aceeași muncă ca ceilalți”, spune Meehaz Janar. Când îl întâlnești pe Mikesh față în față, atitudinea lui prietenoasă te face imediat să te simți bine în preajma lui. În curând, Mikesh povestește despre experiența lui de lider pentru tineri cercetași, despre voluntariatul și fondurile pe care le-a strâns înainte de acest proiect. A venit cu idei și propuneri în proiectul Habitat care a văzut că au mai funcționat.
„Am vrut să dăm tot ce era mai bun în ceea ce făceam. Multe evenimente de strângere de fonduri nu se desfășoară cum ar fi vrut organizatorii din cauza restricțiilor, pentru că strângem cea mai mare partea a banilor de la părinți. Dar m-am gândit să facem o zi de competiții sportive pentru copii, să poată interacționa și să se simtă bine. Pentru că dacă reușești să aduci copii, părinții vor urma,” explică Mikesh.
Călătoria Global Village l-a ajutat în multe feluri.
„Experiența a fost grozavă! Și am învățat atâtea lucruri, și eu și colegii mei, încât călătoria a ajuns să scoată în evidență părțile noastre cele mai bune. M-a ajutat la munca în echipă – eram un bun coechipier, dar experiența asta m-a făcut un coechipier și mai bun. Nu eram cel mai descurcăreț în a comunica înainte, dar acum am devenit toți mai eficienți împreună. Și faptul că am cunoscut o cultură nouă m-a făcut să înțeleg lumea puțin mai bine,” spune el. Călătoria nu a schimbat doar felul în care relaționează cu colegii lui în context de muncă, dar și personal. „E puțin mai greu pentru mine să fac parte din această călătorie, pentru că am o dizabilitate motorie. Înainte să vin aici, credeam că va fi puțin dificil, pentru că nu mă puteam baza pe oameni. Adică, sunt un coechipier bun când vine vorba să muncim împreună, dar mi-e mai greu să mă bazez pe alții cu probleme personale. Dar această călătorie mi-a arătat că dacă am nevoie de ajutor, de oricare fel, colegii mei sunt acolo să mă ajute. Am ajuns să am mai multă încredere în cei din jurul meu, din cauza acestei experiențe”, povestește el.
Echipa de la Barnhill Community High a trimis acasă poze și înregistrări din fiecare zi, pentru a le arăta prietenilor și părinților ce au construit. Le arată rezultatele perseverenței lor și cum continuă să fie dedicați și în Cluj, pentru a îi face pe toți mândri de susținerea și donațiile pe care le-au primit. Noi știm că toată munca lor aduce familii în nevoie mai aproape de visul de a avea o locuință decentă. În multe feluri, acesta e succesul lor cel mai mare și sunt prea puține cuvinte prin care să le spunem cât de mândri ne-au făcut.
