Un şantier Habitat for Humanity Cluj devine o destinaţie pentru sute de voluntari, de toate vârstele şi toate profesiile, care vin din toate colţurile lumii pentru a aduce schimbare în viaţa unor familii care îşi doresc o locuință decentă.
Şantierul din Jucu, unde asociaţia construieşte 15 locuinţe pentru familii cu venituri modeste, a găzduit 446 de voluntari în 2014 . Cei mai mulţi au fost clujeni, studenţi sau angajaţi în companii locale, care căutau un altfel de teambuilding. Voluntarii internaţionali au fost elevi sau tineri avocaţi de la una din cele mai mari firme de avocatură din Marea Britanie. Mulţi dintre ei nu şi-au imaginat vreodată că vor ajunge să construiască locuinţe. Cu atât mai mult, locuinţe care vor deveni acasă pentru familiile pe care le-au cunoscut pe şantier şi alături de care au muncit cot la cot. Dar își asumă provocarea și învață lucruri noi despre construcții și despre ei înșiși; descoperă cât de multe pot să facă pe șantier (mai multe decât ar fi crezut!), iar la finalul experienței de voluntariat, fiecare poate spune că a găsit cel puțin o sarcină pe care s-a perfecționat.
Unul din voluntarii care au participat la construcția locuințelor din Jucu este o tânără de 23 de ani care în viața ei de zi cu zi practică avocatura în Marea Britanie, pe nume Natalie Montezuma. Împreună cu toţi colegii care au fost angajaţi în 2014, a participat la o călătorie în cadrul programului de voluntariat Global Village, program al Habitat for Humanity International care trimite echipe pe şantierele organizaţiei de peste tot din lume. Experienţa ei de voluntariat la Cluj, pe şantierul din Jucu, reprezintă un teambuilding. Se simte împlinită şi surprinsă de cât a avansat echipa ei cu lucrările de pe o zi pe alta: „Ieri era doar fundația goală, dar azi sunt ridicate structurile pereților, lucrăm la coroana acoperișului și acoperim pereții cu OSB. Se creează o atmosferă deosebită, muncind alături de colegii mei pe șantier.” Povestește cu mândrie despre câte a făcut, despre cum a învățat să taie cu un pendular, despre felul în care simte că a prins curaj și va fi mai încrezătoare în capacitatea ei de a repara lucruri prin casă.
La un moment dat, se oprește din povestit de parcă tocmai a realizat un lucru foarte important. Ezită o clipă, după care continuă: „E o mare responsabilitate, să construiești o locuință pentru cineva. Mă bucur să pot să-mi dau toată silința alături de colegii mei; pentru că o familie pe care am cunoscut-o ieri și cu care am muncit și azi, va avea cu totul o altă viață, atunci când se va finaliza proiectul.”
